Univers de buzunar

N-am cuvinte

2010-08-17T14:21:00.003+03:00

N-am cuvinte. Adică nu am cuvinte potrivite, vreau să zic. Pentru că am tot soiul de cuvinte nepotrivite care mi se învălmășesc în cap și care se cer urlate, aruncate în fața vinovaților și-n fața unei asemenea nedreptăți. Pentru cei care nu știu, și mă îndoiesc că există prea mulți, mă refer la CARNAGIUL de la maternitatea Giulești.

Personalul de la maternitatea Giulești a lăsat 11 nou-născuți de la secția reanimare să ardă mocnit, timp de o oră, într-o cameră cu instalații electrice improvizate, singuri, încuiați cu o cartelă.

"Nici în filmele de groază nu și-au imaginat ăia așa ceva" - Ionuț Tudorică

E grav și-așa că 11 nou-născuți au fost lăsați singuri o oră. Eu ca părinte știu că nu am voie sub nici o formă să-mi las copilul mic singur în casă, cu atât mai puțin copilul nou-născut. Dar probabil că diferența e la cât îți pasă.

E și mai grav că nu erau orice fel de nou-născuți, ci prematuri. Cu probleme.

E strigător la cer că nimeni, NIMENI, în tot SPITALUL ĂLA JEGOS (și o să mă explic) nu a venit să vadă ce fac copiii ăia de la REANIMARE timp de O ORĂ. O ORĂ. Nici nu era nevoie de incendiu. Puteau sa aibă orice complicații, puteau să se sufoce cu scutecele pe care le lasă asistentele prin pătuțuri, putea să se întâmple orice. Nu te duci O ORĂ la baie. Nici măcar la țigară. O ORĂ lași singuri niște nou-născuți CU PROBLEME doar dacă ești un jeg uman, o scursură, o catastrofă genetică. Nici animalele nu își lasă puii singuri când sunt atât de mici.

Pot să înțeleg că era lipsă de personal, că de renovări nu sunt bani, că improvizările sunt necesare pentru supraviețuirea într-un sistem atât de cretin, pot să înțeleg că tocmai li s-au tăiat banii, pot să înțeleg tot ce nu e în regulă cu statutul cadrelor medicale în societatea românească. Dar dacă te-ai făcut asistent sau doctor la neonatologie pentru bani și deloc pentru un scop mai înalt, și dacă nu realizezi RESPONSABILITATEA IMENSĂ pe care o ai, ești degeaba. Ca om, nu ar trebui să exiști.

Au ars de vii. O ORĂ. Și mă mai întreabă domnul Ionuț Tudorică de ce plâng. Țineți minte arsurile alea minuscule de care toți am avut parte la un moment sau altul? 11 corpuri mici, de 2 kile și ceva, au ars mocnit timp de O ORĂ, cu dureri de multe, multe, multe ori mai mari decât arsurile obișnuite. LE-AU ARS BRĂȚĂRILE, pentru Dumnezeu! Îmi pare rău, nu m-am blazat atât de tare încât să nu mă afecteze așa ceva. Nu m-am blazat atât de tare încât să nu vreau sa omor cu mâna mea scursurile responsabile.

Când s-a născut Mihai (într-un spital populat cu OAMENI, din fericire), a avut o mică întârziere în a țipa. Pentru mine, a durat o veșnicie. Eram gata să mă dau jos de pe masă. Era o panică imensă, pe care nu cred că o poate produce altceva decât starea acelei părți din tine care e copilul tău. Nici nu pot să mă apropii de a-mi imagina ce e în sufletul celor care și-au pierdut copiii la Giulești. Cu atât mai puțin ce e în sufletul celor care speră, cu șanse minime, într-un miracol.

N-am obiceiul să mă rog. Dar mă gândesc constant la sufletele alea mici care luptă, care deja au făcut primul pas înspre a fi miracole prin simplul fapt că au supraviețuit. Și sper foarte tare că, într-un fel, gândurile mele ajută.

Și acum să explic ce am cu maternitatea Giulești. M-am născut acolo. La 2-3 zile, când m-a luat mama acasă, a descoperit pe spatele meu un furnucul cât un pumn. Asta pentru că asistentele nu mă schimbaseră. Probabil că dacă mai stăteam acolo făceam și complicații, poate dădeam în septicemie. Cu 5 ani înainte de nașterea mea, soacra mea a fost aproape de moarte tot acolo. Din același tip de neglijență criminală. Și astea-s doar două cazuri personale, să zicem.

Cu un nou-născut nu te joci, nu e o păpușă, e o ființă foarte vie, foarte fragilă, și total dependentă. Am motivele mele să consider maternitatea Giulești un focar de nepăsare. Dacă mă întrebați pe mine, e locul de unde nepăsarea se răspândește încă, astăzi, printre alți medici care se duc acolo să devină, chipurile, foarte buni. De ce e considerată o maternitate atât de bună încât vin femei să nască de prin alte orașe? Nu știu. Se spune că-s doctori foarte bine pregătiți. Nu văd ce mai contează dacă ești pregătit sau nu când atitudinea e stricată.

Și nu, situația nu s-a schimbat mult de când m-am născut eu. Am intrat acum câțiva ani (3-4) în vizită la mama, operată acolo. M-a lovit în nas jegul, am acordat prioritate câtorva gândaci, am văzut asistente care nu mișcă fără șpagă și per ansamblu, m-am intrebat de ce Dumnezeului a ales mama locul ăsta. Iar. Nici nu mi-a trecut prin cap să nasc acolo, cu toate că mama așa m-a sfătuit (s-ar părea că percepțiile astea de maternitate de top sunt greu de schimbat). Ba mai mult, mi-a fost frică să nu fiu cumva obligată să mă duc acolo din cauza domiciliului. Tragedia de ieri mi-a arătat că am avut dreptate, deși nu îmi aduce asta nici o satisfacție.

Mă bucur că există Raed Arafat și probabil nenumărați oameni salvați de SMURD simt la fel.

Mă bucur că există doctorul Dan Enescu și sper că o să repete magia pe care o face astfel încât copiii să supraviețuiască.

Jurnal de mămică românească sau ce e norocul mediu în România

2010-05-17T19:20:00.013+03:00

Ai o facultate. Te angajezi ca junior pe un post plătit cu salariul mediu. La privat. O treime din salariu se duce la stat.

Ai un soț. Vrei o familie. Faci un calcul. Nu ai rate. Nu consumi exagerat. Nu vrei un copil crescut în consum exagerat. Vrei să susții un standard de viață mediu. Vrei un copil cât ești tânără. Calculul spune că îți permiți.
Te arunci? Dacă ți-ai dorit dintotdeauna copii, probabil că da.

Rămâi gravidă. Începi să realizezi cât de vulnerabilă ești.

Ai noroc cu un loc de muncă normal, unde nu te dă nimeni la o parte pentru îndrăzneala de a fi devenit fragilă. Sigur, lucrezi ore suplimentare, dar e în regulă.

Nu ai noroc cu sistemul de sănătate la care cotizezi. Vrei analize, ecografii? S-ar părea că n-ai cotizat și pentru asta. Pui banii pe masă. Mulți. Pentru sănătatea copilului tău, orice.

Ai noroc si găsești un doctor bun.

N-ai noroc cu sistemul bine împământenit de șpagă. Realizezi că serviciile nu se îmbunătățesc până nu dai șpagă. Îți calci principiile, pui banii în plic și te gândești că e vorba de sănătatea copilului tău aici. Pentru sănătatea copilului tău, orice.

Ai noroc și mai dai, rar, peste câte o femeie care îți oferă locul în metrou.

N-ai noroc cu tot soiul de oameni (a se citi de regulă bătrâni) care țin morțiș să-ți explice că dacă ți-a plăcut tehnologia de fabricație, n-au ei de ce sa-ți cedeze locul lor călduț de pe banca metroului. Taci și-nghiți, deși niciodată n-ai deschis gura să ceri nimic de la străini, cu atât mai puțin un loc în metrou.

Ai noroc cu o familie care te susține și cu prieteni care te sprijină.

N-ai noroc cu vânzătorii din piață care te văd epuizată și profită ca să te fure la rest sau să îți îndese în pungă toate rebuturile.

Naști.

Ai noroc și naști repede.

N-ai noroc pentru că nu era cazul să naști atât de repede, și pentru că ți se dă, din oficiu, o substanță care îți induce travaliul, scăzând în același timp pulsul copilului. Ești forțată să accepți o epiziotomie. A accepta e un mod de a spune, oricum nu te întreabă nimeni. Realizezi că nu ai născut cum era mai bine pentru tine si copil, ci cum era mai ușor pentru personalul medical. Nu uiți să cotizezi în buzunarul fiecărui om care se atinge de tine, pentru că vrei să te mai ajute și pe tine cineva să te ridici.

Ai noroc și ai un copil extraordinar, frumos și sănătos.

N-ai noroc și nu ți se dă voie să pui mâna pe el. Îl vezi 2 secunde.

Ai noroc și părăsești foarte repede spitalul.

N-ai noroc cu pediatrul de la dispensarul de stat. Deși are program de teren, ai noroc dacă îl găsești la programul de cabinet. Nu se pune problema venitului acasă. De-abia atinge copilul. Nu răspunde la întrebări de bun simț. Realizezi că trebuie să cotizezi. Dai șpagă. Nu se schimbă nimic. Te interesezi pe la alte mame. Afli că 50 de lei pe consultație e mult prea puțin. Te apucă toate spumele. Realizezi că e singurul pediatru din zonă și că fără mașină nu ai cum să transporti copilul la alt cabinet.

Ai noroc și găsești un pediatru bun la privat. Dai 150 de lei pe consultație, dar copilul e cercetat amănunțit. Pediatrul vine acasă, se interesează de toate amănuntele și răspunde la toate întrebările. Te liniștești într-un final. Pentru sănătatea copilului tău, orice.

N-ai noroc pentru că plătești fiecare vaccin, o dată la două luni, ca să nu înțepi copilul de trei ori într-un minut.

Ai noroc că s-a adoptat legea indemnizației de 85% din venit pentru creșterea copilului.

N-ai noroc pentru că durează minim 3 luni să proceseze dosarul. În aceeași perioadă prețurile explodează.

Ai noroc că primești pentru o perioadă indemnizația.

N-ai noroc că se hotărăsc guvernanții să facă economie pe spinarea ta, și să-și ocrotească spinarea proprie. În aceeași perioadă banii încep să întârzie misterios.

Ai noroc că ai pupici, râsete și îmbrățișări dulci de copil.

N-ai noroc pentru că trăiești la limita sărăciei cu un venit mediu pe economie, într-o țară populată prost.

Ai noroc că poți visa la altă țară, cu alți oameni. O țară în care munca e răsplătită, asigurările înseamnă chiar asigurări, educația nu e o glumă proastă și copiii nu sunt bătaia de joc a unei adunături de guriști cu tărâțe în cap.

Una peste alta, noroc să fie.

8 motive pentru care a crește un copil se aseamănă cu Sindromul Stockholm*

2010-03-21T10:27:00.005+02:00

Din primul moment în care intră în viața ta, te bagă în spital, și totuși asta te face să plângi de bucurie.

Dispune de orice parte a corpului tău, când vrea și cum vrea, și asta nu te deranjează deloc.

Îți impune un program de viață, pe care îl schimbă neanunțat când are chef, și tu te bucuri pentru că are personalitate.

Te ține închisă în casă, îți restricționează accesul la prieteni și la orice activități care îți fac placere, dar tu consideri că e doar un sacrificiu minuscul pe care îl faci pentru a avea lângă tine o asemenea ființă minunată.

Decide când ai voie să mănânci, să te duci la baie, să dormi (și oricum e nemulțumit de faptul că trebuie să mai faci și lucrurile astea câteodată) iar ție ți se pare de fiecare dată că vina e a ta pentru că nu ai găsit momentul potrivit.

Te folosește (pe gratis, desigur) pe post de menajeră, bucătăreasă, valet și șofer personal, și nu numai că nu ți se pare înjositor, ci chiar te bucură că poți face toate astea pentru el.

Te abuzează verbal și fizic și asta te face să râzi din inimă.

Te trimite la muncă, îți ia toți banii, și tu chiar găsești plăcere în a-i pune la dispoziție tot ce ai.

În concluzie... Bad, baaad baby!

*a paradoxical psychological phenomenon wherein hostages express adulation and have positive feelings towards their captors that appear irrational in light of the danger or risk endured by the victims (wikipedia)

Ploaie de noiembrie în ianuarie

2010-01-17T19:10:00.005+02:00

E ceva cu bebeluşii şi Guns'n'Roses, ceea ce pare cel puţin dubios când încerci să faci vreo legatură între cel mai beţiv prăfar şi vietăţile astea mici şi încă lipsite de vicii. Dubios, dar e pe bune.

Şi dacă tot a făcut fi-miu astăzi cură de Axl zis şi Trandafiru', mi-au căzut ochii şi urechile pe exact ce căutam ca să exprime sec şi plafonat în locul meu ceva ce spun şi gândesc de prea multă vreme şi degeaba.

2010

2009-12-31T21:16:00.004+02:00

Va doresc, dragilor si dragelor, sa faceti in 2010 fix ce va e mai drag sufletului.
Eu am sa continui treaba inceputa.
Peace.

Ce mai e nou: Planete, cancer şi materie întunecată

2009-12-18T12:07:00.004+02:00

Ce au mai făcut cercetătorii astăzi (şi ieri):

1. Au 'citit' codul genetic al cancerului pulmonar şi al cancerului de piele (citeşte articolul pe BBC News)

2. Au descoperit o planetă mare, încinsă şi plină-plină de apă (vezi wired.com)

3. Au descoperit materie întunecată (75% şanse să fie pe bune, zic ei) într-o mină veche din Sudan (citeste articolul pe Guardian.co.uk)

Buzucu: buzucelis maximus hâcus

2009-11-02T14:48:00.002+02:00

Un buzuc sughiţos

Buzucu: Ruoc ruoc

2009-09-15T15:37:00.005+03:00

Roaceri din naştere, bre, ce ştiţi voi ăştia marii

Buzucu: Bună dimineaţa, suare

2009-09-10T17:12:00.004+03:00

Mai devreme, că e mai bine decât mai tarziu. Nici 3 zile n-are şi deja ne-a dat clasă la capitolul înţelepciune.

Cu un tati zâmbăreţ

Concentrat şi atent

Bine ai venit, băi buzuc.

Buna ziua bai viatza

2009-09-07T02:43:00.004+03:00

Pe toti astia care suntem pe cale sa murim ne saluta o viata noua noutza

Râsul curcilor: No description needed

2009-08-31T12:18:00.002+03:00

Sooo... Cică elimină vizele pentru români. Interested?

Cercelărie: lot nou

2009-08-27T10:55:00.010+03:00

S-a copt ultimul lot pentru cel puţin câteva luni.

Câteva 'seturi' şi chestii de pus la gât:

Anarhic, precum îi şade bine, un cercel a reuşit să se autodistrugă. Mi se pare normal. În consecinţă, cercelul rămas singurel e la liber, carevasăzică.

Cercei:

Şi, nu în ultimul rând, broşe/insigne:

Râsul curcilor: De unde vin baloanele de săpun

2009-08-21T15:59:00.005+03:00

De la clismă. Cel puţin aşa am înţeles de pe ambalajul ăsta. Inutil sa povestesc că e o jucărie, pe un raft cu si printre alte jucării inofensive, la magazinul de kitsch din cartier. Am primit mustrări ca nu m-am îndurat să dau şi cei 5.5 lei pe ea ca să vedem cum funcţionează, dar eu chiar simt că pot să trăiesc şi fără să ştiu.

Accept comenzi, totuşi, dacă simţiţi nevoia să aveţi propriul vostru Bub L. Breezer.

Din dragoste, dar fără Mircea Radu (phew)

2009-08-19T18:39:00.007+03:00

Pentru început vreau neapărat să mă asigur că ştiţi despre gravide că hormonii joacă tontoroiu pe şi cu nervii/emotivitatea lor.

Ok.

Doamnelor şi domnilor, astăzi scriu cu dedicaţie. Pe cei mai sensibili la stomac vă anunţ că citiţi mai departe pe riscul vostru. Eu v-am avertizat.

Stimate domn (nume de cod "dragul meu soţ"),

Vă scriu, după cum v-am promis, ca să vă lamuresc în legatura cu statutul dumneavoastra în ceea ce se numeşte popular inima (dar noi vom numi sufletul) scumpei d-voastre soţii.

Din lipsa oricărei inspiraţii artistice care să permită măcar o tentativă de pseudo-poezie sau proză romantică, purced la o înşiruire seacă şi funcţionărească a motivelor pentru care, mai pe şleau, eu pe tine te iubesc, băăă:

Pentru că ţi-l doreşti şi îl iubeşti pe buzucu la fel de mult ca mine, chiar dacă nu te dai cu capul de pereţi, cuprins de panică
Pentru că ştii şi unde e aspiratorul în casă, şi cum se foloseşte
Pentru că îmi zici că-s frumoasă chiar dacă mai am puţin şi mă rostogolesc
Pentru că în foarte rarele ocazii când bei o bere sau două, primele tale cuvinte când ajungi acasă (şi multe dintre urmatoarele) fac referire într-un fel sau altul la cât de mult mă iubeşti tu pe mine
Pentru că te trezeşti la ore complet irezonabile ca să mergi cu mine la consultaţiile de sarcină
Pentru că mă asculţi şi faci tot posibilul să mă şi înţelegi, oricât de absurdă aş fi
Pentru că mă fereşti de toate cele când mergem împreună pe stradă, şi pentru că nu faci asta de azi, de ieri, ci dintotdeauna
Pentru că nu trece o zi fără să vorbim la telefon chiar dacă stam în aceeaşi casă
Pentru că te rogi în fiecare seară pentru noi, necredinciosii
Pentru că nu ai pierdut nicio ecografie
Pentru că întotdeauna îmi spui că pot să fac absolut orice, chiar daca eu ştiu foarte bine că nu sunt în stare
Pentru că foloseşti cu încredere perii, bureţi, lavete şi detergenţi
Pentru că primeşti cu stoicism fiecare porc nou
Pentru că îmi faci ceaiul tău special cu lamâie şi cu miere ca să mă doftoriceşti
Pentru că mă mai laşi din când în cand să mananc în pat
Pentru că râzi sau zâmbeşti cel putin 80% din timpul cât eşti treaz
Pentru că prinzi şi arunci pe geam orice insectă se nimereşte prin casă, şi pentru că pot să te trezesc la 2 noaptea ca să faci asta
Pentru că mă susţii să fac cercei şi te bucuri când îi vezi, deşi ţi se par hidoşi
Pentru că cel puţin guşti din experimentele mele culinare dubioase, indiferent dacă sunt mâncabile sau nu
Pentru că te joci cu mine câte un joc tâmpit chiar dacă te plictiseşte de moarte
Pentru că îmi înţelegi fixaţiile şi nu îmi mai zici nimic când trebuie neapărat ca toate dulapurile să aiba uşile închise (şi pentru că iţi aduci aminte să le şi închizi de cele mai multe ori)
Pentru că îmi aduci ofrande de pringles ca să nu mă mai smiorcăi
Pentru că imi dai ultima bucăţică de pâine cu unt şi gem ca semn al iubirii tale nemărginite
Pentru că mă suni exact când vreau şi eu să te sun
Pentru că faci faţa aia, cu zâmbetul ăla şi cu privirea aia
Pentru că îmi ceri părereaşi chiar o iei în seamă
Pentru că te gândeşti la mine când eşti prin ţări străine
Pentru că ohne Dich ist alles doof

În sfârşit, cum era şi normal, lista asta nu înseamnă decât o înşiruire de lucruri care îmi plac şi nicidecum motivul adevărat pentru care te iubesc. Motivul adevărat e simplu:

Pentru că eşti jumătatea mea de portocală şi pentru că împreună suntem o portocală întreagă.

O portocală cu pui.

Vă salută cu stimă şi respect,
A dumneavoastră soţie

Râsul curcilor: Doar un pic mai multă panică, te rog

2009-08-11T20:47:00.003+03:00

Ea: Tu realizezi că mai e mai puţin de o lună până vine bebe?
El: Mhm.
Ea: Pai şi nu crezi că ar trebui să faci ceva despre asta?
El: Cum ar fi?
Ea: Ai putea să citeşti despre cum se îngrijeşte un bebe, îţi dau eu cărţi.
El: Mai bine mă înveţi tu cum să îl îngrijesc. E mai simplu.
Ea: Şi ai putea să fii mai interesat de cumpărăturile pentru bebe. Să ştii că are nevoie de o grămadă de chestii.
El: Tocmai i-am cumpărat o grămadă de chestii. Împreună. Acum două zile. Parcă ziceai că e suficient.
Ea: Şi, până la urmă, ai putea măcar să faci să pară că iţi pasă de copilul ăsta.
El: Da' îmi pasă, ce altceva ar trebui să fac?
Ea: Nu ştiu, panichează-te mai mult ca să văd eu că iţi pasă!
El: ?!?! ........

Părinţi: Ia celula, neamule, ia celula!

2009-08-11T12:50:00.002+03:00

Până la urmă am semnat astăzi actele de recoltare celule stem la naştere. Am ales firma din Cluj (Cord Blood Center) , până acum s-au comportat excelent şi s-au mişcat foarte rapid, de-acu încolo rămâne să vedem.

Cu sau fără armată de clone, dacă se întampla ceva nasol nu cred că am fi putut trăi cu gândul că aveam opţiunea asta minusculă la naştere şi n-am făcut nimic.

Acuma să sperăm că buzuki ne face plăcerea să nu aibă nevoie de celulele astea.

Râsul curcilor: Continuarea obiceiurilor sănătoase

2009-08-06T11:56:00.001+03:00

So... Reclama la Cola nu v-a convins? De ce nu? Când oare v-au minţit pe voi oamenii de marketing? Ştiţi bine că niciodată.

Revenind pe pământ, marchetingul de azi chiar e parfum comparativ cu era "inocenţei" consumatorului (ştiţi cum se citeşte asta, da?). Nu că m-aş da în vânt după perioada asta pe care-o trăim, de grijă excesivă şi prost înţeleasă pentru extra sănătate, lipsă totală de e-uri, legume crescute organic şi mai ştiu eu ce. Dar totuşi, reclamele de mai jos întindeau coarda răăău de tot, chiar şi pentru vremea aia. Să le vedem.

Pentru început, să nu credeţi că ideea că feţele inocente de bebeluşi şi copii pot să vândă foarte bine aproape orice e o idee recentă, aparută ca rezultat al studiilor avansate în psihologie. Nu, nu, oamenii de marcheting ştiau asta de o grămadă de vreme. Dacă poţi să vinzi cola cu bebeluşi, de ce nu şi ţigări?

Tot e bine că nu i-au pus copilului ţigara în gura. În continuare, copilaşi salivând la cadoul pentru tati sau copilaşi salivând la trabucuri pur şi simplu? Hmmm...

De la copilaşi dulci la băbuţe simpatice? (Simpatice e doar un mod de-a spune). Pasul nu e greu.

Şi acum, partea cea mai drăguţă. Despre sănătate şi ţigări, cu mărturii şi studii serioase. Şi voi care credeaţi că marcheting risărciul e o chestie nouă. Of of.

Pentru povestea cu Camel (nu oricum) şi sănătatea, avem şi reclame de televizor:

Nici Chesterfield nu se lasă mai prejos, şi chiar am putea spune că atinge o coardă şi mai sensibilă. Poate că nu ai încredere totală în doctori şi alegerile lor, dar în studii medicale serioase şi "repetate" chiar nu poti să nu te încrezi. Nu?

Nu ştiţi cum să vă împrospătaţi respiraţia? La capitolul ăsta, numai Salem vă poate fi de ajutor. Până la urmă, e o lume minunată.

Şi ca să încheiem apoteotic, până şi Fred şi Barney au nevoie de o ţigară ca să se mai elibereze de stressul la care îi supun nevestele. Atâta zgomot când fac curăţenie, of of.

So, how do you like marketing now?

Râsul curcilor: Obiceiuri sănătoase

2009-08-03T21:06:00.003+03:00

Reuşisem, vă spun sincer că reuşisem. Mă lăsasem de cola. Nu numai că îmi accentua gastrita, dar cola pur şi simplu nu mi se mai părea bună la gust. Poate mai beam un pahar ocazional, la muncă. Recunosc. Dar ocazional chiar însemna ocazional.
Şi atunci s-a întamplat. Starea de gravizenie m-a dat peste cap. Nu la început, nu în primele 4 luni. Nuuu, beleaua a venit după. Am început să salivez la cola, ba mai mult, aproape să înnebunesc numai la gandul că există pepsi twist prin apropiere. N-am avut vreo poftă atât de poftă. Poate doar cheeseburgerul de la mec, dimineaţa. Nu ştiu nici la asta de ce, probabil nu aveam suficientă soia şi nici suficient castravete murat în organism (orice aţi spune, castravetele ăla murat de la mec e o minune a tehnicii).
Revenind la cola, aş vrea ca toţi colegii, prietenii şi rudele care au încercat fără succes să mă ţină departe de cel mai nociv, cel mai urât, cel mai imfect (şi lista poate continua) lichid care există pe faţa pământului să vadă Adevărul şi Calea:

How soon is too soon? Not soon enough. Laboratory tests over the last few years have proven that babies who start drinking soda during that early formative period have a much higher chance of gaining acceptance and "fitting in" during those awkward pre-teen and teen years. So, do yourself a favor. Do your child a favor. Start them on a strict regimen of sodas and other sugary carbonated beverages right now, for a lifetime of guaranteed happiness.

Eeeh? Şi dacă vă ziceam eu nici nu mă băgaţi în seamă.

Râsul curcilor: De unde vin ideile astea creţe

2009-07-16T10:47:00.002+03:00

Ea: Trebuie să începem să căutăm lucrurile pentru copil.
El: Deocamdată nu are nevoie de nimic, o să căutăm când are nevoie.
Ea: Când o să aibă nevoie de lucruri n-o să avem timp să mergem după ele.
El: Mă duc eu.
Ea: Şi iei prima chestie de o vezi pe raft.
El: Îmi zici ce să iau.
Ea: De unde să ştiu ce să iei dacă nu am fost să ne uităm ce opţiuni există?
El: Tu oricum vrei să-i iei o grămadă de chestii de care nu are nevoie.
Ea: Cum ar fi?
El: Păi nu are nevoie de toate tâmpeniile astea. Exagerezi.
Ea: Zi-mi o tâmpenie pe care vreau s-o iau şi de care nu are nevoie.
El: Nu ştiu, vii cu tot felul de chestii de care n-am auzit în viaţa mea.
Ea: Ce chestii? Chestii de genul termometru pentru băiţă?
El: Da.
Ea: ....

Râsu'-plânsu': "Era un băiat nesofisticat, foarte sensibil, plin de inocenţa specifică copilăriei"

2009-06-26T15:47:00.003+03:00

După cum aţi aflat cu toţii, azi-noapte a murit Michael Jackson. Am aflat şi eu, trezită brusc din somn la 1 şi ceva noaptea. Nu ţineam morţis să ştiu la ora aia, adică rezistam până dimineaţa, dar se pare că nu am un consort atât de telepatic pe cât credeam.

În fine, trecând peste asta, toată lumea vuieşte de pierderea unui geniu muzical. Lumea nu va mai fi la fel niciodată. Îmi plâng colegii pe ascuns în birou (ok, aici exagerez), se cutremură lista de mess de atâtea regrete după regele pop (aici nu mai exagerez), televizorul murmură în continuu cuvintele "emoţie", "şoc", "rege", "geniu". Un mare spirit umanitar, luptător al dreptăţii si egalităţii, etc etc.

Uhm... vorbim despre acelaşi om? Omu' care ura negrii atât de tare încat s-a făcut alb?Acelaşi om care s-a chinuit atât de tare să fie altfel decât s-a născut, până când a rămas cu nasul în mână?
Acelaşi om care a fost acuzat în repetate rânduri de pedofilie?

Pedofilie, nu orice. Adică nu ştiu cum vă sună vouă acest cuvânt, mie îmi sună a "pedeapsă capitală". Şi lumea plânge după el, adică trei albume şi câteva videoclipuri cu năpăstuiţi ai soartei sunt destul cât să vă doară în cot că omu' ăsta mângâia copilaşi în timp ce se uitau la filme disney. Unfuckinbelievable.

Dar penibilitatea nu se opreşte aici. Pe coliva asta există şi o cireaşă. Nişte presă, nu dăm nume, serioşi de obicei, au datără peste acest subiect de aur şi ce s-au gândit ei? N-aş fi ghicit nici într-o mie de ani, aşa că nu vă pun nici pe voi. Vă spun direct: s-au gandit să-l întrebe pe Iliescu despre persoana lui Michael Jackson. Un articol. Întreg. Cu Iliescu vorbind de Michael Jackson. Directiva: termeni elogioşi în limbă de lemn. Astfel am aflat şi eu că era un tovarăş sensibil, în urma lui va lăsa figura sa luminoasă, iar stimabilul Ilici îi va păstra o caldă amintire. Vezi articolul aici.

Băeat bun Giecson ăsta, păcat de el.

Cercelărie: de pus în urechi, de pus la gât

2009-06-25T10:51:00.001+03:00

Râsul curcilor: De la experţi pentru popor

2009-06-24T13:25:00.002+03:00

Vreţi copii? Toată lumea o să vă spună că banii sunt o problemă. Şi vor fi, desigur, pentru consumeristul căruia i se pare că o paturică precum cea de dedesubt este absolut necesară copilului. La urma urmei, e gândită de experţi, nu?

Adică după mulţi ani de risărci, şi-au dat ei seama că dacă pui două chestii gen perne în stânga şi dreapta copilului, el nu se mai poate întoarce şi, deci, nu se poate sufoca în somn. Greu, cred că cel puţin doi şi-au luat şi doctoratul în timpul cercetării.

Cât despre preţ, e de la sine înţeles că oricine vrea să beneficieze de cea mai nouă inovaţie trebuie să-şi permită măcar un mizilic de 150 de lei.
Oare câte perne cumperi de banii ăştia? De fapt, oare câte chestii stupide de care un copil nu are nevoie sunt luate în calcul atunci când unii şi alţii stabilesc că banii sunt o problemă?

Parinti: Recoltarea de celule stem la nastere

2009-06-22T15:00:00.000+03:00

La mare moda prin Europa, procedura a luat avant si pe la noi.
Daca acum aproximativ doi ani de-abia se auzise de asa ceva,
astazi aproape ca esti privit un pic cam stramb daca nu te gandesti la un lucru "atat de important pentru viata copilului tau". Cat de importanta e intr-adevar procedura asta si cat poate ea sa ajute, asta nu am reusit inca sa-mi dau seama. Sa intoarcem problema pe fata si pe dos:

Ce sunt celulele stem

Celulele stem sunt definite prin 3 caracteristici fundamentale: grad redus de specializare, capacitate crescuta de autoreplicare (inmultire) precum si prin capacitatea de a se diferentia , dand astfel nastere unor celule adulte capabile a indeplini anumite functii in organism. Un numar de celule stem adulte se gasesc la nivelul maduvei osoase hematoformatoare, ele reprezentand sursa regenerarii fiziologice ale elementelor figurate ale sangelui (globule rosii, globule albe si trombocite).

Sursa: http://www.cordcenter.ro/ce-sunt-celulele-stem_ro.html

Mai pe romaneste, ar trebui sa intelegem ca celulele stem sunt un soi de "mama lor", din care se pot dezvolta o seama de celule utile si, ce e si mai important atunci cand esti bolnav, iti pot repopula organismul cu celule sanatoase. Suna frumos.

Procedura

In cativa pasi simpli, cam asta ar trebui sa se intample:

Mai intai, cauti o banca de celule stem, cu care semnezi un contract usturator din care, de regula, platesti un avans (ideal, prin luna 6-7 de sarcina).
Dupa semnarea contractului, primesti kitul de recoltare
Discuti problema recoltarii cu medicul cu care nasti (procedura e ultramegasimpla, dar nu se stie niciodata peste cine dai)
Imediat dupa nastere si recoltare (max. 48h), anunti laboratorul cu care ai facut contractul sa vina si sa ridice mostra din frigiderul spitalului ( si, bineinteles, iti rozi unghiile sperand ca nu incurca cineva pungutele)
Cam 6 saptamani astepti rezultatele analizelor, si speri din tot sufletul ca nu a stranutat nimeni spre mostra
In momentul in care vin analizele, si mai sunt si ok, platesti restul de bani si, in felul asta, te-ai asigurat ca tii intr-un frigider strain o mostra genetica perfecta din copilul tau (hmmm)

Pro si contra

Pro

Alternativa perfecta la transplantul medular pentru copilul tau, in caz ca ar avea nevoie vreodata (compatibilitate 100%). Din punct de vedere statistic, aproximativ 70 % din pacientii care necesita efectuarea unui transplant de maduva nu gasesc in timp util un donator compatibil in cadrul familiei sau in registrele publice.
Compatibilitate de aproximativ 25% cu rudele de gradul I (parinti, frati, surori)
Comparativ cu beneficiul obtinut in cazul in care copilul ar avea nevoie de mostra, costurile sunt foarte mici

Contra

Nu toate bolile care ne sperie se pot trata cu celule stem, cu atat mai putin atunci cand posesorul si destinatarul celulelor (teoretic, copilul de la care au fost prelevate) este afectat de vreo boala ereditara (din punct de vedere genetic, si celulele stem prelevate la nastere vor dezvolta aceeasi boala mai devreme sau mai tarziu).
Mostra asigura un singur transplant (numarul de celule este prea mic pentru mai multe transplanturi)
Nu exista nici o metoda reala de a te asigura ca nu se intampla nimic cu mostra (bancile de celule stem se lauda ca sunt amplasate in zone risk-free, dar nu stiu cata baza se poate pune pe asta)
Nu in ultimul rand, platesti ca sa lasi pe mana unor necunoscuti toata informatia genetica a a copilului tau (nu tin prea mult la teoria conspiratiei, dar daca as vrea sa imi fac o armata de clone, fix la o banca de celule stem m-as duce, asa ca de ce sa nu luam in calcul si o varianta de tipul asta).

Costuri si contracte

Pentru toata povestea asta, am gasit doua variante demne de luat in seama.

Cord Blood Center

http://www.cordcenter.ro/home_ro.html

Sunt cei care au inaugurat prima banca de celule stem din Romania, cea de la Cluj. Mai nou, au ceva punct de lucru si in Bucuresti.

Nu am reusit sa inteleg de pe site-ul lor ce inseamna pentru ei a avea banca de celule in Ro, pentru ca se lauda cu 2 banci (Cluj si Bucuresti), dar iti povestesc ca celulele se depoziteaza in Slovacia. Detalii, detalii.

Oricum, va invit sa cititi site-ul, e plin de informatii despre celulele stem si ce se poate face cu ele (inclusiv o lista de boli tratabile sau nu cu mostra pe care o prelevati).

Oferta:

3270 RON (platibili si in 3 rate lunare) pentru procedura de prelevare (inclusiv kit de recoltare, transport si analiza probei)
140 RON pe an pentru stocarea mostrei in banca de celule

In cazul in care proba nu e viabila, toate serviciile de pana atunci sunt gratuite (nu platiti nici kit si nici transport sau analize).

Stem-Health Unirea

http://stem-healthunirea.ro/

Inaugurata de curand (martie 2009), este o banca de celule stem cu sediul in Bucuresti, asociata cu Centrul Medical Unirea.

Site-ul nu abunda in informatie, insa la loc de cinste troneaza oferta, desigur.

Oferta:

1500 sau 1550 euro (procedura completa plus stocarea pe 20 de ani a mostrei in banca)

Posibilitati de plata:

plata integral la semnarea contractului (caz in care costul total este de 1500 de euro)
plata in etape: 100 euro la semnarea contractului, 700 euro in maxim 48h de la nastere si 750 de euro la sosirea analizelor (cost total 1550 euro)

In cazul in care proba nu este viabila, banca retine cei 100 de euro achitati in avans, pentru tariful analizelor si transport.

Drept urmare

Inca nu m-am hotarat daca se merita efortul, si daca eu chiar cred ca pe copilul meu l-ar ajuta treaba asta. Nu ma intelegeti gresit, nu ma zgarcesc la bani, dar mi se pare ca viitorul aduce inovatii mai importante si modul nostru de a ne raporta la boli (spre exemplu, transplantul de maduva) ar putea fi depasit in anii pana cand, teoretic, copilul meu s-ar putea imbolnavi. Iar ideea de a da pe mana unei organizatii despre care stiu fix nimic celulele primordiale din care s-a dezvoltat copilul meu e... sa zicem un pic infricosatoare.

Râsul curcilor: Garcea de Irlanda

2009-06-04T15:05:00.001+03:00

De prin lume adunate, ca din filmele cu proşti.

După ce au prins cu ocaua mică de 50 de ori acelaşi infam imigrant polonez, călcător al regulilor de circulaţie, cunoscut în lumea interlopă drept Prawo Jazdy, politiştii irlandezi l-au dat cu toată seriozitatea în urmărire generală. Era ceva dubios cu faptul că reuşise să prezinte de tot atâtea ori permise de conducere diferite, cu adrese diferite.

Ma întreb oare câţi ani o să dureze până când poliţia irlandeză o să scape de mişto-urile şi glumiţele pe care şi le-a atras interpretând în 50 de dosare cuvântul "permis de conducere" (prawo jazdy în poloneză) drept numele contravenientului. Mai ales după ce ştirea a apărut pe BBC. Mi-e şi milă de ei, săracii garceni de europa.

The mystery of Ireland's worst driver

Details of how police in the Irish Republic finally caught up with the country's most reckless driver have emerged, the Irish Times reports.
He had been wanted from counties Cork to Cavan after racking up scores of speeding tickets and parking fines.
However, each time the serial offender was stopped he managed to evade justice by giving a different address.
But then his cover was blown.
It was discovered that the man every member of the Irish police's rank and file had been looking for - a Mr Prawo Jazdy - wasn't exactly the sort of prized villain whose apprehension leads to an officer winning an award.
In fact he wasn't even human.
"Prawo Jazdy is actually the Polish for driving licence and not the first and surname on the licence," read a letter from June 2007 from an officer working within the Garda's traffic division.
"Having noticed this, I decided to check and see how many times officers have made this mistake.
"It is quite embarrassing to see that the system has created Prawo Jazdy as a person with over 50 identities."
The officer added that the "mistake" needed to be rectified immediately and asked that a memo be circulated throughout the force.
In a bid to avoid similar mistakes being made in future relevant guidelines were also amended.
And if nothing else is learnt from this driving-related debacle, Irish police officers should now know at least two words of Polish.
As for the seemingly elusive Mr Prawo Jazdy, he has presumably become a cult hero among Ireland's second largest immigrant population.

BBC News

Râsul curcilor: Pam pam

2009-06-03T17:38:00.001+03:00

În pregătire pentru viitoare probleme reale, filmuleţ cu mai mult decât o tentă de "aşa nu". Japonia, patria lui WTF. Pam pam.