Râsu'-plânsu': "Era un băiat nesofisticat, foarte sensibil, plin de inocenţa specifică copilăriei"

După cum aţi aflat cu toţii, azi-noapte a murit Michael Jackson. Am aflat şi eu, trezită brusc din somn la 1 şi ceva noaptea. Nu ţineam morţis să ştiu la ora aia, adică rezistam până dimineaţa, dar se pare că nu am un consort atât de telepatic pe cât credeam.

În fine, trecând peste asta, toată lumea vuieşte de pierderea unui geniu muzical. Lumea nu va mai fi la fel niciodată. Îmi plâng colegii pe ascuns în birou (ok, aici exagerez), se cutremură lista de mess de atâtea regrete după regele pop (aici nu mai exagerez), televizorul murmură în continuu cuvintele "emoţie", "şoc", "rege", "geniu". Un mare spirit umanitar, luptător al dreptăţii si egalităţii, etc etc.

Uhm... vorbim despre acelaşi om? Omu' care ura negrii atât de tare încat s-a făcut alb?Acelaşi om care s-a chinuit atât de tare să fie altfel decât s-a născut, până când a rămas cu nasul în mână?
Acelaşi om care a fost acuzat în repetate rânduri de pedofilie?

Pedofilie, nu orice. Adică nu ştiu cum vă sună vouă acest cuvânt, mie îmi sună a "pedeapsă capitală". Şi lumea plânge după el, adică trei albume şi câteva videoclipuri cu năpăstuiţi ai soartei sunt destul cât să vă doară în cot că omu' ăsta mângâia copilaşi în timp ce se uitau la filme disney. Unfuckinbelievable.

Dar penibilitatea nu se opreşte aici. Pe coliva asta există şi o cireaşă. Nişte presă, nu dăm nume, serioşi de obicei, au datără peste acest subiect de aur şi ce s-au gândit ei? N-aş fi ghicit nici într-o mie de ani, aşa că nu vă pun nici pe voi. Vă spun direct: s-au gandit să-l întrebe pe Iliescu despre persoana lui Michael Jackson. Un articol. Întreg. Cu Iliescu vorbind de Michael Jackson. Directiva: termeni elogioşi în limbă de lemn. Astfel am aflat şi eu că era un tovarăş sensibil, în urma lui va lăsa figura sa luminoasă, iar stimabilul Ilici îi va păstra o caldă amintire. Vezi articolul aici.

Băeat bun Giecson ăsta, păcat de el.